“Ne pregatim sa lansam o aplicatie de iphone, dar asta sa ramana intre noi”. O discutie la o cafea, o zi ploioasa, Pizza Hut Mosilor. Mihai Dragan intarziase. Urma sa aflu ca e o chestie normala la el. Atunci aproape ca o luasem personal. Vroiam sa plec de la firma unde lucram. Ma plafonasem si ma sufocam. MB Dragan a venit ca o salvare. Ii cunoscusem pe baieti in biroul de pe Teodor Stefanescu. Erau 6. Mihai, Alex, Andrei, Catalin, Razvan si Alin. Ii stiam de pe net. Faceau Blogbrowsing cu Ionut Oprea, o harta cu bloguri si lucrau impreuna cu mine la site-ul Euroest. Prima mea zi la MB Dragan a fost 1 Iulie 2008. Deja echipa era mai mare in noul sediu de pe Romulus 42. Erau Alinuta si Andreea, Spio pe design si impreuna cu mine mai incepeau lucrul Sorin si Irina.
Prima zi a fost ciudata. Mi-am asamblat biroul. Am incercat sa instalez windows-ul pe un Dell. L-am cunoscut pe Sorin. Eu veneam dintr-un mediu corporate, el din online. Mi-a povestit de Arbo si de petrecerile de acolo. M-a invatat cum se calculeaza reach-ul pe o campanie de bannere. Am lucrat cu el 6 luni. Ne petreceam mai mult de 10 ore pe zi impreuna. Am invatat impreuna ce inseamna un client multumit, unul pretentios, unul suparat si, mai ales, unul care nu plateste. Odata cu noi in firma a venit si Irina. La inceput intepata, dupa mandra, mai incolo boema, ca sa ajunga in final “madame account”. A fost singura care a reusit ca project manager sa tina piept baietilor peste un an zile ceea ce e laudabil. Acum lucreaza pe design si se vede ca ii place. Mie si lui Alex ni se par reusite lucrarile ei. Daca nu va renunta, eu zic ca va reusi sa se impuna in domeniul asta ca cea mai creativa 
Pe vremea aia erau petreceri in sediul de pe Romulus. Se statea seara, se bea bere, se juca mima si se radea. Vecina, care avea magazin, ne tinea berea la rece. Ne prindea 2 dimineata cantand sau povestind. Atunci am inteles dupa 6 ani ca angajat ca biroul nu trebuie sa fie doar locul de unde pleci si ca prieteni iti pot fi colegii, oamenii aia misto cu care iti petreci mai bine de jumatate din zi. In podul vilei erau cateva beanbag-uri. Acolo se tineau brainrock-urile, acolo te duceai pentru cateva momente de liniste in timpul zilei si … acolo am adormit cateva ore la un moment dat. Am sforait si Boar cu Sorin s-au sesizat. Cand a ajuns si Mihai la birou a fost un pic penibil, dar am avut puterea sa radem si sa trecem peste.
Acum ca imi amintesc pe vremea aia aveam biroul langa Boar. Daniel Voicu, cum ar veni, gen. Un tip ciudatel pe care nu l-am inteles prima data. Singura persoana pe care am cunoscut-o care sa dea dovada de atata ambitie pentru o cariera pe care sunt sigur ca nici el nu o vede conturata acum. Merge zilnic 20 si ceva de km dus-intors ca sa ajunga la birou si este in permanenta la curent cu ce se intampla pe online. Boar e rusinos, e timid, e timorat. Boar e o persoana cu care ai ce sa vorbesti ore in sir, e o persoana cu pareri bine formate care sunt sigur ca va invata cu timpul sa comunice. Tin mine ca l-am suparat o data atat de tare incat seara de acasa a scris pe twitter “cum ar fi sa iti injunghi colegul de birou”. A doua zi imi era frica sa ma duc la birou. Cateodata imi doresc sa am determinarea lui si sa am experienta lui de viata.
Despre Alina? Alinuta a fost singura persoana care m-a inteles in aceea perioada mai bine decat ma intelegeam eu. A inteles nevoia mea de a fi apreciat si de a fi in centrul atentiei. A inteles ca simt si gandesc mai mult decat las sa se vada. A fost alaturi de mine in toata perioada asta la fiecare decizie pe care a trebuit sa o iau si pentru asta ii multumesc.
Revelionul 2008 – 2009 l-am facut cu Mihai, Andrei, Alex si Andreea intr-o cabana la munte. Andreea ne batea la remi si eu l-am invatat pe Alex sa joace poker. Andrei a fost singurul care a inteles pasiunea mea pentru artificii. Am stat cu el 20 de min in frig la miezul noptii ca sa aruncam toate rachetele cumparate in Bran. Ale lui au fost mai frumoase! Ne-am intors dupa vacanta aia cu o pofta de viata extraordinara si cu multa creativitate. Ianuarie, Februarie si Martie a fost o perioada cu multe lansari. Tin minte o seara cand am ramas eu si cu Irina si incercam sa modificam codul scris de Andrei. Am reusit dintr-o lista de 20 de modificari sa facem un buton sa functioneze, dar cred ca am stricat alte 10 chestii pe langa. A fost un soc cand in ianuarie Sorin a plecat la Intact si eu am preluat si atributiile lui.
Am inceput incet incet sa imi construiesc echipa de consultanta. Anca a fost prima. Devenita mai apoi PR manager in MB Dragan, la inceput a tras cot la cot cu mine pe partea de new business. Nu ii reuseau toate intalnirile, dar se vedea ca incearca sa invete si ca ii place ce face. Avea un entuziasm debordant si asta ma motiva de fiecare data sa ii explic pe indelete absolut toate php-urile, cms-urile si rss-urile alea. Acum pe partea de PR face o treaba excelenta si asta se vede in expunerea pe care MB Dragan o are ca si agentie.
In primavara, parca, Catalin a plecat in armata. A fost o senzatie ciudata. Nu m-am inteles niciodata cu el. El cred ca ma ura. In unele sedinte imi arunca priviri de care ma feream. Intr-o dimineata a zis ca el se duce la recrutare. Isi depune dosarul si vede ce se intampla. A zis ca are nevoie de o experienta de genul asta ca sa devina barbat. Eu cu Sorin eram sceptici. Mihai nu a comentat. L-am mai vazut de atunci de cateva ori. Pare neschimbat. La fel de linistit.
Nu dupa mult timp, Alin a hotarat sa se mute la Craiova. Eu zic ca a fugit dupa femei. El zice ca era satul de Bucuresti. Eu imi mentin parerea. Pe el nu am apucat sa il cunosc.
Andreea facea dimineata una din cele mai bune cafele pe care le-am baut vreodata. Stia exact cat zahar sa puna ca sa nu fie prea dulce si o stropea cu un pic de scortisoara. Toate amintirile care le am legate de sediul ala incep cu asta. A fost prima care a vorbit cu mine si care mi-a zis cum merg lucrurile in firma. Era sociabila si foarte deschisa. Desena mult pe vremea aia. Portrete. A plecat la inceputul anului. A fost prima data cand il vedeam pe Mihai ca renunta la un membrul al echipei si nu intelegeam ce se intampla. Nici in ziua de azi nu pot sa ma pronunt clar ce a fost zilele alea. Eram toti suparati ca nu erau gaze, era frig in birou. Era ca o mica revolta. Tin minte ca dupa ora 5 beam “Polar” in biroul de consultanta si seara mergeam la Irish Pubul de pe Calarasi. Reactia lui Mihai legata de Andreea a fost o chestie fulgeratoare ca in Prison Break: “find the biggest baddest mother fucker and put him down”. Situatia s-a calmat, dar el era afectat de decizia luata. Se vedea.
Intre timp echipa mea se marise. A aparut Maria. Venea cu o experienta de doi ani in vanzari, dar fara nici o legatura cu online-ul. Sunt atat de multe de scris aici incat nu o sa spun decat ca de ea imi va fi cel mai dor din toata echipa. Motivele le stie ea prea bine.
In mai parca, ne-am mutat in noul sediu. Eu am reusit dibaci sa imi pun intalnirile in asa fel incat am scapat de carat chestii. Lumea era reticenta fata de noul loc. Mie imi placea. Era un pas inainte. Cresteam. Au venit in echipa Daniela si Victor. Doi profesionisti, doi prieteni, care din pacate nu au reusit sa se adapteze la modul nostru de lucru.
Sunt foarte multe detalii omise, sunt persoane despre care nu am vorbit. Sunt povesti legate de unele proiecte care meritau spuse si intalniri cu unii clienti care vor ramane memorabile. Dar articolul asta se vrea mai mult despre trecut si cat mai putin despre prezent.
Prezentul ma intristeaza. Acum voi pleca. Voi lasa in urma tot ce am cladit aici si imi voi continua drumul. Ma voi desparti de o echipa extraordinara si de cel mai “cool” sef pe care l-am avut pana acum. Probabil am foarte multe multumiri de lasat in urma atat colectivului, cat si fiecaruia in parte. Cand am ajuns MB Dragan era o agentie mica cu un viitor promitator, cu o echipa vesela si pusa pe fapte mari. Acum ca plec, las o agentie ajunsa la maturitate cu sedii peste tot in tara, cu o echipa de peste 25 de oameni, cu proiecte misto, clienti internationali si multe premii castigate. O sa imi fie dor de MB Dragan, de petrecerile din curtea de pe Romulus, de brainrock-uri si de teambuilding-uri, de proiectele misto, de reusite, dar si de momentele tensionate; de ultimele 500 de cafele baute dimineata acolo, de Mihai, de Andrei, de Alex, de Anca, de Maria, de Alinuta, de Victor, de Daniela, de Flori, Cezara, Boar, Andreea, Catalin, Razvan, Dizzu, Cristi, Victor Obretin, Irina, Dan, Alin, Spio si Kolea.
